pojarnic definitie

10 definiții pentru pojarnic

POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
POJÁRNIC, pojarnici, s. m. (Mold., învechit) Pompier. La primărie bătuse două ceasuri și pojarnicii nu mai strigau: «Bine??... Bineeee!!». CONTEMPORANUL, VI 1. Era bătrîn... îl dobora pojarnicii. ALECSANDRI, T. 584.
pojárnic (înv., reg.) s. m., pl. pojárnici
pojárnic s. m., pl. pojárnici
POJÁRNIC s. v. pompier.
pojarnic m. od. Mold. pompier: trebuie să fie vr’un pojarnic AL. [Ceh. POJARNIK].
pojárnic m. (d. pojar; ceh. požárnik, pompier. V. jar). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier.
*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.
pojarnic s. v. POMPIER.

pojarnic dex

Intrare: pojarnic
pojarnic substantiv masculin