poieniță definitie

8 definiții pentru poieniță

POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.
POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.
POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. De jos, de-aproape, pădurea sida repede către ei, ca o perie. Și poienița îi ocolea de aproape ca o cunună. SADOVEANU, O. IV 486. Merse și merse pînă ce văzu că se deschide o poieniță. ISPIRESCU, L. 354. Iar pe iarbă-n poieniță Cîntă-o’ albă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 164.
poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe
poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe
poĭeníță f., pl. e. Poĭană mică.
POIENIȚA, vârf în N m-ților Trascău, reprezentând altitudinea max. a acestora (1.437 m).
poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie.

poieniță dex

Intrare: poieniță
poieniță substantiv feminin