poienar definitie

4 definiții pentru poienar

poienár adj. m., s. m., pl. poienári; adj. f., s. f. poienáră, pl. poienáre
poienár adj. m., s. m., pl. poienári; f. sg. poienáră, pl. poienáre
poĭenár m. (d. poĭană). Hoț de lemne din pădure: un lotru de poĭenar (Trans.). Cĭoban originar din satu Poĭana, la apus de Săliștea din Ardeal, și care umblă pe munțiĭ dintre Argeș și Cerna.
poienár, -ă, poienari, -e, (poienaș), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Poiana. 2. (Locuitor) din Poiana. În Maramureș sunt mai multe localități cu acest nume: Poiana Botizii, Poienile de sub Munte, Poienile Izei. ♦ (onom.) Poienar, Poienaru, Poienaș, Poinar, nume de familie (300 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Poiana + suf. -ar.

poienar dex

Intrare: poienar (adj.)
poienar adjectiv
Intrare: poienar (s.m.)
poienar substantiv masculin