pogan definitie

3 intrări

15 definiții pentru pogan

POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. ♦ (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány.
POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. ♦ (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány.
POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Transilv.) 1. (Despre ființe) Mare, puternic, voinic; grozav, groaznic. Se duce el zmeul c-o falcă-n cer, cu alta-n pămint, de gîndeai că are să se prăpădească lumea, atît era de pogan. La TDRG. ♦ (Rar) Cîinos, fără milă. Domnul la care a slujit tata e atît de pogan, de-a omorît și pre tata și pre mama. RETEGANUL, P. V 46. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, cumplit. Numai de nutreț și de vite le era vorba și de iarna cea pogană. AGÎRBICEANU, S. P. 29. Cînd era veselia mai pogană, Ileana iese afară, se duce la tăietor. RETEGANUL, P. I 58. ◊ (Adverbial) Cîinele începu a lătra mai pogan decît la lupi. RETEGANUL, P. III 3. 3. (Mold.; despre oameni) Urît, slut. O știu... că sînt pogan, că mi-i silă de mine singur. La TDRG. Multe fete erau în mahala; dar nu-i plăceau... pe urmă-s și pogane. CONTEMPORANUL, VII 483. Niște oameni urîți și pogani mergeau în urma mea. ȘEZ. II 161. ♦ (Adverbial) Stîlcit, stricat. Dar apoi și de vorbit. se vede că vorbim pogan. CREANGĂ, A. 91. – Accentuat și: pógan.
pogán (reg.) adj. m., pl. pogáni; f. pogánă, pl. pogáne
pogán adj. m., pl. pogáni; f. sg. pogánă, pl. pogáne
POGÁN adj. v. colosal, diform, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, hidos, hâd, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, monstruos, năprasnic, necredincios, păgân, pocit, puternic, respingător, robust, schimonosit, slut, solid, strașnic, strâmb, tare, teribil, urât, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
POGÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
pògan a. și adv. Mold. și Tr. slut, tare urît: se vede că vorbim pogan și rău de tot CR. [Serb. POGAN, spurcat, murdar, lit. păgân (v. pângări)].
pógan, -ă adj. (sîrb. pógan, vsl. poganŭ, păgîn, spurcat, d. lat. pagánus. V. păgîn, pîngăresc). Slut, urît: om pogan, vorbă pogană. Adv. A vorbi pogan.
pogan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.
pogan adj. v. COLOSAL. DIFORM. EXTRAORDINAR. FENOMENAL. FORMIDABIL. GROAZNIC. GROZAV. HIDOS. HÎD. INFERNAL. ÎNFIORĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. MONSTRUOS. NĂPRASNIC. NECREDINCIOS. PĂGÎN. POCIT. PUTERNIC. RESPINGĂTOR. ROBUST. SCHIMONOSIT. SLUT. SOLID. STRAȘNIC. STRÎMB. TARE. TERIBIL. URÎT. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.
pogán, -ă, pogani, -e, adj. – (reg.) 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány (Scriban, DEX, MDA).
pogán, -ă, adj. – 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. – Din sl. poganŭ, magh. pogány.
Pogan v. Păgîn 2 a.
POGAN magh. pogany „păgîn”. 1. Pogan s.;. Pogănești ss., ard. 2. Prin etim. populară: Pogonești numele cîtorva sate moldovenești; 1-2 din n. de persoană.

pogan dex

Intrare: pogan
pogan adjectiv
Intrare: pogan
pogan
Intrare: Pogan
Pogan