poftitor definitie

9 definiții pentru poftitor

POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor.
POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor.
POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește (2), care invită; chemător. O hîrtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca să vie Iordachi-acasă. ALECSANDRI, P. P. 179. 2. Doritor de ceva; pofticios. Unii din boieri, poftitori de slavă, umblară să turbure poporul. ISPIRESCU, M. V. 33. ♦ Curios. Omul e om și pace, poftitor de la fire, ar vrea să știe cîte-un lucru. RETEGANUL, P. III 30.
poftitór (rar) adj. m., pl. poftitóri; f. sg. și pl. poftitoáre
poftitór adj. m., pl. poftitóri; f. sg. și pl. poftitoáre
POFTITÓR adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.
POFTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care poftește; care invită. 2) Care dorește ceva nespus de mult; lacom la ceva; ahtiat. /a pofti + suf. ~tor
poftitor a. și m. care poftește.
poftitor adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÎVNITOR.

poftitor dex

Intrare: poftitor
poftitor adjectiv