pofticios definitie

12 definiții pentru pofticios

POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dorește puternic ceva; lacom, doritor; poftăreț. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă poftă, dorință, lăcomie. ♦ (Rar, despre mâncăruri, mirosuri etc.) Care ațâță pofta; apetisant. – Pofti + suf. -icios.
POFTICIÓS, -OÁSĂ, pofticioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Lacom, doritor, dornic. Moșneagul pofticios și hapsîn se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. Soția lui însă, ca una ce era mai pofticioasă și doritoare de măriri tot mai înalte... dorea să fie acuma și mai mare decît o împărăteasă. MARIAN, O. I 12. ♦ (Despre ochi sau privire) Care exprimă lăcomie, poftă, dorință. S-a făcut că nu le vede ochii pofticioși. GALAN, Z. R. 17. Copilul rămase pironit locului, cu ochii pofticioși. REBREANU, I. 19. 2. (Rar) Care ațîță pofta, excitant. Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117.
pofticiós adj. m., pl. pofticióși; f. pofticioásă, pl. pofticioáse
pofticiós adj. m., pl. pofticióși; f. sg. pofticioásă, pl. pofticioáse
POFTICIÓS adj. v. apetisant, ațâțător, bun, delicios, excitant, excitator, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent.
POFTICIÓS adj., s. 1. adj. v. mâncăcios. 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.)
POFTICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care poftește puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprimă poftă, dorință mare. /a pofti + suf. ~icios
pofticios a. lacom.
pofticĭós, -oásă adj. (d. poftit, poftesc). Plin de pofte, maĭ ales p. mîncare: un Țigan pofticĭos.
pofticios adj. v. APETISANT. AȚÎȚĂTOR. BUN. DELICIOS. EXCITANT. EXCITATOR. GUSTOS. ÎMBIETOR. PLĂCUT. SAVUROS. SUCULENT.
POFTICIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, mîncăcios, nesătul, nesățios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~ la mîncare.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)

pofticios dex

Intrare: pofticios
pofticios adjectiv