pofil definitie

2 intrări

8 definiții pentru pofil

PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.
PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.
PÓFIL, pofile, s. n. (Popular) Cureaua de la ham sau de la șa care se trece pe sub coada calului. I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, Ladrum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612.
pófil s. n., pl. pófile
pófil s. n., pl. pófile
pofíl (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.
pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].
pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).

pofil dex

Intrare: pofil
pofil substantiv neutru
Intrare: pofil
pofil