POEZEÁ, poezele, s. f. (Fam.) Poezioară. [Pr.: po-e-] – Poezie + suf. -ea.

POEZEÁ, poezele, s. f. (Depr.) Poezioară. [Pr.: po-e-] – Poezie + suf. -ea.

POEZEÁ, poezele, s. f. (De obicei cu sens depreciativ) Poezioară. Dacă ne pornirăm pe poezele, spune-o tu pe-aia cu visul neamțului. PAS, L. II 221.

poezeá (fam.) s. f., art. poezeáua, g.-d. art. poezélei; pl. poezéle, art. poezélele

poezeá s. f., art. poezeáua, g.-d. art. poezélei; pl. poezéle

POEZEÁ s. (LIT.) poezioară.

POEZEA s. (LIT.) poezioară.