PODÚȘCĂ, poduști, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Rar) Trecătoare, spărtură, deschizătură făcută în malul unui iaz. Cînd vrea să-l scurgă [iazul], face o ruptură provizorie în iezătură, numită podușcă, pe care apoi o astupă la loc. ANTIPA, P. 58.

podúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. podúștii; pl. podúști

podúșcă s. f., g.-d. art. podúștei; pl. podúște

podúșcă1, podúști, s.f. (înv. și reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații; șanț cu apă pentru irigații. 2. galerie subterană, tunel. 3. pod mic, podeț peste un râu.

podúșcă2, podúști, s.f. (reg.) 1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența. 2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură. 3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor.