podmol definitie

11 definiții pentru podmol

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă (de pământ). ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
PODMÓL, podmoluri, s. n. (Popular) 1. (Și în forma potmol) Pămînt adus de torente și depus pe albiile rîurilor sau pe malurile lor; aluviune, mîl, nămol. Simțind că vin și cumnații lui, băgă iapa iar în potmol. VISSARION, B. 45. La potmolul Dunării, Und’s-adună gîrlele, Und’se varsă apele. TEODORESCU, P. P. 563. ♦ Cantitate mare, grămadă. A plouat. Ce potmol de apă! I. CR. IV 59. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. Cînd te uitai pe podmolul dinspre apus, vedeai jos, în vatra cîmpului, spinarea argintie a Mureșului, alături de coama neagră a căii ferate. DAN, U. 195. Ne-am oprit pe un podmol spațios ce s-a ridicat lîngă Dunăre. La TDRG. 3. (Regional) Prispă. Fuseseră puse în rînd și celelalte încăperi ale casei, iar podmolul, ca un brîu ce-o înconjura de jur împrejur, înnoit și îndreptat. V. ROM. iulie 1953, 129. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. (Atestat în forma pomnol) Pătru... își puse pălăria pe vîrful cuptorului și se așeză pe pomnol. La TDRG. – Variante: pomnól, potmól s. n.
podmól (pop.) s. n., pl. podmóluri
podmól s. n., pl. podmóluri
PODMÓL s. v. prispă.
PODMÓL ~uri n. pop. 1) Material (format din nămol, nisip, pietriș etc.) adus de apă; aluviune. 2) Mal abrupt săpat de apă. 3) Platformă îngustă de pământ, lipită cu lut, făcută de-a lungul peretelui din față (sau și al celor laterali) al unei case țărănești; prispă. 4) Vatră pe care se clădește cuptorul la unele case țărănești. /<bulg. podmal, ung. podmaly
podmól (pomnól), podmóluri și podmoále, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
podmol (potmol) n. Tr. 1. prispă; 2. nomol. [Cf. ceh PODMOL, teren găunoșit de apă].
podmól și potmól n., pl. urĭ (bg. ceh. podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spațios ce s’a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv. posmól (est) și postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc: intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V. glod, nisipeală, aluviune.
podmol s. v. PRISPĂ.

podmol dex

Intrare: podmol (pl. -oale)
podmol pl. -oale
Intrare: podmol (pl. -uri)
podmol pl. -uri substantiv neutru