Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru podișcă

PODÍȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. ♦ (Pop.) Bac. 2. Platformă de scânduri care servește ca loc de lucru sau de observație. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. – Pod + suf. -ișcă.
PODÍȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. ♦ (Pop.) Bac. 2. Platformă de scânduri care servește ca loc de lucru sau de observație. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. – Pod + suf. -ișcă.
PODÍȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. Iată o podișcă de bîrne; mai încolo, lîngă un ochi luciu de apă, o moară neagră. SADOVEANU, O. VI 187. Trecu deci Dîmbovița.. pe podișcă îngustă, arcuită și jucăușă. C. PETRESCU, A. R. 6. Dacă de-a curmezișul uliței curge vrun pîrîu, se pune peste el punte, se așază o podișcă ori se clădește un pod. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Pod umblător. Măi romîne, măi podar, Trage podișcă de car Să mă treci la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 159. 2. Suprafață (plană) de scînduri, platformă. Cocoțat pe podișcă de unde mînuia uneori, pe vînt mare, drugul cîrmei, mai numără o dată căruțele ce așteptau podul pentru trecerea următoare. V. ROM. aprilie 1954, 123. (În forma de pl. podiște) Săteni cu fețele liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. – Pl. și: podiște.
!podíșcă (pop.) s. f., g.-d. art. podíștii; pl. podíști
podíșcă s. f., g.-d. art. podíștii/podíștei; pl. podíști/podíște
PODÍȘCĂ s. v. podeț.
PODÍȘCĂ ~ti f. (diminutiv de la pod) 1) Pod mic și simplu făcut peste un șanț; podeț. 2) Platformă înălțată și amenajată special pentru a efectua anumite lucrări sau observații. [G.-D. podiștii; Pl. și podiște] /pod + suf. ~ișcă
podișcă f. pod umblător.
podíșcă f., ște, ștĭ și (sud) șce, șcĭ (dim. d. pod). Punte lată fixă orĭ mobilă peste un șanț orĭ pîrăŭ. Pod umblător.
PODIȘCĂ s. podeț.

Podișcă dex online | sinonim

Podișcă definitie

Intrare: podișcă
podișcă substantiv feminin