22 definiții pentru podbeală
PODBEÁL, podbeli,
s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [
Var.:
podbál s. m.,
podbeálă s. f.] – Din
bg.,
sb. podbel. PODBEÁLĂ s. f. v. podbeal. PODBEÁL, podbeli,
s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [
Var.:
podbál s. m.,
podbeálă s. f.] – Din
bg.,
scr. podbel. PODBEÁLĂ s. f. v. podbeal. PODBÁL s. n. Plantă erbacee cu rizom cărnos, cu frunze ieșind direct din acesta, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor; crește prin locuri umede și abrupte și se întrebuințează în medicină, frunzele servind uneori și ca aliment (Tussilago Farfara). Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Variante:
podbeál (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 273)
s. n.,
podbeálă (ODOBESCU, S. II 294)
s. f. PODBEÁLĂ s. f. v. podbal. podbeál/podbál (
reg.)
s. m.,
pl. podbéli
podbeál/podbál s. m., pl. podbéli PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică. podbeál (podbéli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. –
Var. podbal.
Sl.,
cf. bg. podbĕl,
sb. podbjel,
slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).
PODBEÁL podbéli m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, scundă, păroasă, având frunze mari, rotunde, și flori galbene, folosită în scopuri medicinale și alimentare. [Var. podbal] /<bulg., sb. podbel podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină. podbeal n. mică plantă erbacee ale cării frunze sunt întrebuințate ca infuziune în contra tusii, iar din frunzele-i proaspete se fac cataplasme (Tussilago farfara). [Slav. PODBIELŬ].
podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt, și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord:
podbal. PODBAL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte (Arnica montana) = arnică, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor, țîța-oii, (prin Transilv.) roit. PODBÁL (< bg.) s. m. Mică plantă medicinală erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos și flori galbene, răspândită în Europa și Asia (Tussilago farfara). Din frunzele tinere se prepară ciorbe și supe. Frunzele și florile au proprietăți diuretice, emoliente și colagoge. TUSSILAGO L., TUSSILAGO, PODBEAL, fam. Compositae. Gen care are o singură specie Tussilago farfara L. Originară din Africa, Asia, Europa. Înflorește primăvara foarte devreme. Flori aurii, hermafrodite, numeroase, dispuse în capitule. Foliolele involucrului așezate pe un rînd. Tulpină solzoasă cu 1 capitul terminal. Florile discului sînt fertile. Frunze radicale, se dezvoltă mai tîrziu, abia după flori, rotunde, cordiforme sau rotund-reniforme, cu diametrul de cca 20 cm, dințate, albe-tomentoase pe partea inferioară, pețiolate. Fructe, achene cilindrice, 5-10 coaste și prevăzute cu un papus format din peri subțiri, asprii, în număr mare. Plantă erbacee, perenă, mică, cu rizom cărnos. Podbeală dex online | sinonim
Podbeală definitie
Intrare: podbeal
podbeală substantiv feminin
podbal substantiv masculin
podbeal substantiv masculin