podan definitie

9 definiții pentru podan

PODÁN, podani, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany.
PODÁN, podani, s. m. Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany.
PODÁN, podani, s. m. (Învechit) Clăcaș, șerb, rob. [împărăteasa] ajunsese... dintr-atîtea slugi și atîția podani, să-și măture singură casa. SBIERA, P. 130. Țăranii... din locuitori liberi s-au prefăcut în rumâni, vecini, iobagi, podani etc. KOGĂLNICEANU, S. A. I 43.
podán (înv., reg.) s. m., pl. podáni
podán s. m., pl. podáni
podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv.Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod).
podán, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor.
podan m. Mold. od. supus rus, muscal: ei, ți-oiu arăta eu, podanule! AL. [Rus. PODDANYI, supus].
podán m. (rus. pod-dányĭ, pol. pod-dany, vsl. podŭ-danŭ, id.) Sec. 17-18. Supus al unuĭ stat. Țăran neliber, vecin. Sec. 19. Iron. Supus rusesc, Muscal: lasă, măĭ podane, măĭ podanule! V. sudit, tîrtan.

podan dex

Intrare: podan
podan substantiv masculin