pocnetul definitie

2 intrări

13 definiții pentru pocnetul

PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.
PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.
POCNÉT, pocnete, s. n. Zgomot surd (și puternic) produs de o lovitură, de un corp care se izbește, se sparge sau plesnește, de o explozie etc.; pocnitură, plesnet, plesnitură. S-auzea un pocnet mărunt și cioburile zor- năiau la piciorul mesei. CAMILAR, N. I 80. Și parc-aud pocnet de bici Și glas stăruitor de slugă. GOGA, P. 21. ♦ (Rar) Zvîcnire a tîmplelor. Tîmplele îl năuceau cu pocnetele lor. GALACTION, O. I 300.
pócnet s. n., pl. pócnete
pócnet s. n., pl. pócnete
PÓCNET s. v. pocnitură.
PÓCNETUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
PÓCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et
pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.
pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.
pócnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură.
POCNET s. pocnitură, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (Un ~ de armă.)
pocnetul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

pocnetul dex

Intrare: pocnet
pocnet substantiv neutru
Intrare: pocnetul
pocnetul