pocie definitie

8 definiții pentru pocie

PÓCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.
PÓCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.
POĆIE, pocii, s. f. (Regional) 1. Par, arac împlîntat în pămînt ca să se poată urca pe el fasolea, mazărea, vița de vie; (la pl.) pari cu care se împrejmuiește un loc; pari cu un mănunchi de iarbă în vîrf, care se pun cînd se măsoară livezile de iarbă, spre a le putea da cu pogonul la cosit. 2. Prăjina de care se leagă undița.
pócie (reg.) (-ci-e) s. f., art. pócia (-ci-a), g.-d. art. póciei; pl. pócii, art. póciile (-ci-i-)
pócie s. f. (sil. -ci-e), art. pócia (sil. -ci-a), g.-d. art. póciei; pl. pócii, art. póciile (sil. -ci-i-)
PÓCIE s. v. arac.
pócie2, pócii, s.f. (reg.) om pocit; pocitanie.
pocie s. v. ARAC.

pocie dex

Intrare: pocie
pocie substantiv feminin
  • silabisire: -ci-e