poceală definitie

11 definiții pentru poceală

POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.
POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.
POCEÁLĂ, poceli, s. f. Faptul de a fi pocit; sluțenie, urîțenie. Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tină- rului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțeniai chipului. CARAGIALE, S. N. 287.
poceálă (pop.) s. f., g.-d. art. pocélii; pl. pocéli
poceálă s. f., g.-d. art. pocélii; pl. pocéli
POCEÁLĂ s. v. urâțenie.
POCEÁLĂ s. v. epilepsie, paralizie.
poceálă f. Acțiunea de a poci. Starea ființeĭ saŭ lucruluĭ pocit (uricĭune).
POCEA s. diformitate, hîdoșenie, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.)
pocea s. v. EPILEPSIE. PARALIZIE.
a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l.

poceală dex

Intrare: poceală
poceală substantiv feminin