pocâlti definitie

7 definiții pentru pocâlti

POCÂLTÍ, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.
POCÂLTÍ, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.
POCÎLTÍ, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.
pocâltí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltéște, imperf. 3 sg. se pocâlteá; conj. prez. 3 să se pocâlteáscă
pocâltí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocâltésc, imperf. 3 sg. pocâlteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pocâlteáscă
pocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).
pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.

pocâlti dex

Intrare: pocâlti
pocâlti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a