14 definiții pentru poară
POÁRĂ s. f. (
Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊
Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊
Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din
sl. pora. POÁRĂ s. f. (
Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊
Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊
Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din
sl. pora. POÁRĂ s. f. sg. (Popular) Ceartă, gîlceavă. ◊
Expr. În poară = împotrivă, în contra. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 127.
A se pune în poară (cu cineva) = a se împotrivi cuiva, a-i sta cuiva împotrivă (cu vorba), a contrazice, a se lua la ceartă. Nu te pune în poară... cu împăratul iadului. CREANGĂ, P. 49. (
Fig.) Apoi atunci, de ne-am pune în poară cu el pînă la sfîrșit, ne vîră sub masă. HOGAȘ, DR. II 32.
*poáră2 (în ~) (
reg.)
loc. adv. POÁRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie. poáră s. f. – (
Mold.,
Trans.) Dezacord, discordie, neînțelegere.
Sl. pora „violență” (Cihac, II, 244; Tiktin),
cf. bg.,
slov. opora „opoziție”,
sb. odpor „ceartă”. –
Der. întrapora,
vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coșbuc,
cf. Pușcariu, Dacor., VII, 121.
POÁRĂ f.: A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora poară f. Mold. Tr. împotriveală, ceartă: nu te pune în poară cu împăratul CR. [Slav. PORA, ceartă].
poáră (oa dift.) f., pl. e (vsl. pora. V.
opor). A te pune’n poară cu cineva, a te lua la ceartă, a i te împotrivi, a-ĭ face opozițiune (V.
peripiscă). A pune poară (Dos.), a te strădui, a te sforța, a te opinti.
poară s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. poáră, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel, 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență, ceartă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA). poáră, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență” (DER).
Poară dex online | sinonim
Poară definitie