poanter definitie

14 definiții pentru poanter

POÁNTER s. m. v. pointer.
PÓINTER, pointeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Pr.: pointăr. – Var.: poánter s. m.] – Din fr., engl. pointer.
POÁNTER, poanteri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Scris și: pointer] – Din fr., engl. pointer.
POÁNTER, poanteri, s. m. Cîine de vînătoare, prepelicar, cu păr scurt și neted.
!póinter (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. póinteri
poánter s. m. (sil. poan-), pl. poánteri[1]
POÁNTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un câine de vânătoare.)[1]
POÁNTER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile aplecate și părul scurt și neted. [Scris și pointer, pron. poan-. / < fr., engl. pointer].
POINTER s.m. v. poanter.
POÁNTER POAN-/ s. m. rasă de câini de vânătoare de talie înaltă, cu picioare lungi, urechi aplecate și părul scurt și neted. (< fr., engl. pointer)
POINTER [PẮÍNTĂR] s. n. (inform.) element reprezentând o adresă, pe baza căreia pot fi legate componentele unei structuri. (< engl. pointer)
POÁNTER ~i m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, cu părul scurt și neted; prepelicar englezesc. 2) Câine din această rasă. /<fr., engl. pointer[1]
POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un cîine de vînătoare.)
PÓINTER (< engl.) s. m. Rasă de câini de vânătoare, originară din Anglia (unde a fost consemnată în c. 1650), de talie înaltă (58-71 cm), cu greutatea de 23-34 kg, cu picioare lungi, urechile lăsate în jos, părul scurt și neted, de culoare albă cu pete mari negre, maro sau galbene.

poanter dex

Intrare: pointer
poanter substantiv masculin
  • silabisire: poan-
pointer