poamă definitie

25 definiții pentru poamă

POÁMĂ, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță-de-vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-câinelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – Lat. poma.
POÁMĂ, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță de vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-cânelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuietoare; poamele-mâței = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – Lat. poma.
POÁMĂ, poame, s. f. 1. Rodul arborilor fructiferi, al pomilor; fruct, roadă. Găsi pomi plini cu poame și izvoare răcoroase și bău și mîncă cu poftă. POPESCU, B. II 91. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor și oamenii s-au hrănit numai cu poame. NEGRUZZI, S. I 167. Poamele [Bîrsei] sînt cireșele, vișinile, perile, merile, prunele, nucile. GOLESCU, Î. 26. După poamă se cunoaște pomul, și după faptă omul. 2. (La pl.) Fructe (în special mere și pere) uscate la soare sau în cuptoare speciale și păstrate pentru iarnă. 3. (Mold., numai la sg., cu sens colectiv) Struguri. Spînzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă-aurie. EMINESCU, O. IV 132. Dealurile și toate locurile era îmbrăcate cu vii mult roditoare, avînd cea mai aleasă poamă. DRĂGHICI, R. 28. 4 (Rar; la pl.) Bob de strugure uscat; stafidă. Voinicelul le împarte poame (stafide). SEVASTOS, N. 77. 4. Fig. Om de nimic, rău, netrebnic, ticălos, derbedeu; femeie stricată. Aflase ea de mult ce fel de poamă-i boierul. MIRONESCU, S. A. 92. Dădu fata cu ochii închiși, fără să cerceteze ce poamă era acel Peneș-impărat de al cărui nume nici n-auzise pînă atunci. POPESCU, B. III 109. Ți-am aflat eu blăstămățiile, știu eu în sfîrșit ce poamă ești. ALECSANDRI, T. 1278. ◊ (Determinat prin «a dracului», prin «rea» sau, ironic, prin «bună») Nevasta, poamă bună. Fetele, poame bune și ele. STANCU, D. 189. Tache ieșea poamă rea, după zisa tuturor. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Hei-hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb. CREANGĂ, P. 230.
!poáma-cấinelui (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. poámei-cấinelui
poámă s. f., g.-d. art. poámei; pl. poáme
poáme-de-pămấnt (plantă) (pop.) s. f. pl.
!poámele-mấței (plantă) (pop.) s. f. pl. art.
poáma-câinelui s. f.
poámă s. f., g.-d. art. poámei; pl. poáme
poáme-de-pământ s. f. pl.
poámele-mâței s. f. pl.
POAMA-CÂINELUI s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
POÁMĂ s. (BOT.) fruct, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
POÁMĂ s. v. categorie, fel, gen, prună, soi, specie, speță, stafidă, strugure, tip, viță de vie.
poámă (poáme), s. f.1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiță, s. f. (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, s. f. (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s. m. (vînzător de struguri); pomar, s. n. (uscător de fructe); pomărie, s. f. (cantitate de fructe); pomoroage, s. f. pl. (Banat, cantitate de fructe).
POÁMĂ1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct în formă de ciorchine al viței de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarnă (tăiate și uscate). 4) fig. Persoană viciată din punct de vedere moral. /<lat. poma
POÁMĂ2 ~e f. mai ales art. 1) Dans popular, executat într-un tempo vioi, cu pași săltați, care redă tescuitul. 2) Melodie după care se execută acest dans.
poamă f. 1. fruct: poama nu cade departe de tulpina ei; 2. poamă acră, aguridă: frunză verde poamă acră; poama-vulpii, plantă din locuri umede cu proprietăți purgative sau vomitive (Paris quadrifolia); 3. fig. și fam. om, nu glumă: e poamă bună; 4. Mold. strugure. [Lat. POMA].
poámă (oa dift.) f., pl. e (lat. pôma, pl. d. pomum, „fruct”, uzitat ca f. sing.; it. sp. pg. poma, fr. pomme, V. pom). Fruct, maĭ ales dulce (mere, pere, cireșe, zarzăre) saŭ și alt-fel (nucĭ, alune): măcieșu face poame roșiĭ. Est. Col. Strugurĭ, fructele vițeĭ de vie: am cules poamă, un chilogram de poamă. Viță de vie: am plantat poamă. Fig. Iron. Sculă, tacîm, bucățică, persoană nu prea recomandabilă: te știu eŭ ce poamă eștĭ și tu (V. tarbă)! Poamă acră, persoană rea, cicălitoare: soacră, soacră, poamă acră (Prov. pop.). Poama vulpiĭ, răsfug. V. bolbotine, gorgoaze, poricale.
poama-cîinelui s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
POA s. (BOT.) fruct, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
poa s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRUNĂ. SOI. SPECIE. SPEȚĂ. STAFIDĂ. STRUGURE. TIP. VIȚĂ-DE-VIE.
poamă, poame s. f. 1. persoană lipsită de seriozitate și de caracter, om de nimic / ticălos / derbedeu 2. femeie ușuratică
poamă bună expr. v. poamă.
poamă rea expr. persoană cu deprinderi urâte.

poamă dex

Intrare: poamă
poamă substantiv feminin
Intrare: poama-câinelui
poama-câinelui substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: poame-de-pământ
poame-de-pământ substantiv feminin plural
Intrare: poamele-mâței
poamele-mâței substantiv feminin plural articulat