pneumatic definitie

10 definiții pentru pneumatic

PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -e, adj. 1. Care funcționează cu aer comprimat. Frînă pneumatică. 2. Care comprimă sau evacuează aerul. Pompă pneumatică. – Pronunțat: pne-u-.
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumátic adj. m. (sil. pne-u-), pl. pneumátici; f. sg. pneumátică, pl. pneumátice
PNEUMÁTIC, -Ă adj. 1. Care funcționează cu aer comprimat. 2. Care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. [Pron. pne-u-. / cf. fr. pneumatique].
PNEUMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care funcționează cu aer comprimat. 2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. II. s. f. parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. (< fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)
PNEUMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre mașini, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. Ciocan ~. 2) Care servește la comprimarea sau la evacuarea aerului. Mașină ~că. 3) Care se umflă cu aer comprimat. Barcă ~că. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumatique, lat. pneumaticus
pneumatic a. relativ la aer: mașină pneumatică, cu care se scoate aerul dintr’un recipient.
*pneŭmátic, -ă adj. (vgr. pneumatikós, d. pneûma, suflare, pneúmon, plămîn. V. plămîn). Fiz. Din care se poate scoate aeru (ca mașina numită pneŭmatică, din al căreĭ clopot se poate scoate aeru). Care se poate umplea cu aer (ca roatele unor vehicule ale căror obezĭ îs înconjurate de un tub umplut cu aer): roate pneŭmatice. Poștă pneŭmatică, aceĭa care expediază scrisorile pin cutiĭ puse în tuburĭ lungĭ și împinse cu ajutoru aeruluĭ. S. f. Știința proprietățiĭ aeruluĭ și gazurilor. S. n., pl. e. Tub de caucĭuc care se poate unfla cu aer și care se pune la roatele vehiculelor ca să nu zdruncine.

pneumatic dex

Intrare: pneumatic
pneumatic adjectiv
  • silabisire: pne-u-