plutui definitie

7 definiții pentru plutui

PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, în săruri de crom, pentru a le face moi și a le da față.
PLUTUÍRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei.
plutuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiésc, imperf. 3 sg. plutuiá; conj. prez. 3 să plutuiáscă
plutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiésc, imperf. 3 sg. plutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutuiáscă
A PLUTUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de finisare pentru a le micșora și a le imprima un desen. /plută + suf. ~ui

plutui dex

Intrare: plutui
plutui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a