plutoniu definitie

10 definiții pentru plutoniu

PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.
PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.
PLUTÓNIU s. n. (Chim.) Element chimic de sinteză, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț și întrebuințat la obținerea energiei nucleare.
plutóniu [niu pron. niu] s. n., art. plutóniul; simb. Pu
plutóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. plutóniul; simb. Pu
PLUTÓNIU s.n. Element transuranic sintetic, folosit pentru obținerea energiei nucleare. [Pron. -niu. / cf. fr. plutonium, germ. Plutonium].
PLUTÓNIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium)
PLUTÓNIU n. Metal alb-cenușiu radioactiv, foarte toxic, întrebuințat la obținerea energiei nucleare. /<fr. plutonium
PLUTÓNIU (< fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obținut din uraniu în reactorul nuclear. Izotopul p. de masă atomică 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursă de căldură în navele spațiale și la stimulatoarele cardiace. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de înjumătățire de 7,5 x 107 ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deșeurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerată riscantă datorită conținutului de p.
Pu, simbol chimic pentru plutoniu.

plutoniu dex

Intrare: plutoniu
Pu simbol
plutoniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -nĭu