plutaș definitie

17 definiții pentru plutaș

PLUTÁȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută1 + suf. -aș.
PLUTÁȘ2, plutași, s. m. (Bot.) Plută2 (1). – Plută2 + suf. -aș.
PLUTÁȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută1 + suf. -aș.
PLUTÁȘ2, plutași, s. m. (Bot.) Plută2 (1). – Plută2 + suf. -aș.
PLUTÁȘ1, plutași, s. m. Plută (2).
PLUTÁȘ2, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la făcutul plutelor sau care conduce plutele pe apă. Să mă crezi că nu știu de ce îi zice Copca-Rădvanului; și cît am întrebat eu printre plutași, nici unul n-a putut să-mi spună cum și ce fel. GALACTION, O. I 67. Pe maluri, tolăniți pe coaste, plutașii dormeau lîngă focurile topite în spuză. DUNĂREANU, CH. 207. Înșfăcăm noi te mieri ce mai aveam, ne ducem degrabă la plută și plutașii de cuvînt și pornesc. CREANGĂ, A. 29.
plutáș s. m., pl. plutáși
plutáș (persoană, copac) s. m., pl. plutáși
PLUTÁȘ s. (reg.) plutar.
PLUTÁȘ s. v. plută.
PLUTÁȘ ~i m. 1) Muncitor specializat în conducerea unei plute. 2) Meșter de plute. /plută + suf. ~aș
plutaș m. cel ce mână o plută.
plutáș m. (d. plută). Acela care mînă pluta. Plută, plop alb (Munt.).
plútă f., pl. e (vsl. *plutva, sîrb. plutva, plută, plût, plută [de dop], rus. plot, rudă cu vgr. plotós, plutitor. V. plavie, flotă). Aparat de plutire compus din maĭ multe grinzĭ unite între ele și care a fost primu fel de corabie pe rîurĭ: braziĭ din munțiĭ Moldoveĭ se prefac în plute și se scurg pe Siret la Galațĭ. Un fel de plop alb (pópulus álba) care crește pe lîngă ape (Munt.), numit și plutaș (Bz.). Substanță densă și foarte ușoară pe care o produce scoarța unuĭ fel de stejar (quércus súber) și din care se fac dopurĭ, tălpĭ ș. a. (Acest stejar crește pin Portugalia, Spania, sudu Franciiĭ, Italia, Algeria ș. a. Recolta pluteĭ se face primăvara pin tăĭeturĭ care despart scoarța în plăcĭ). Bucățică de lemn, de papură orĭ un dop de plută care susține pe apă sfoara uneĭ undițe. Bucata de dop de plută care susține ĭasca în candelă. (Poate fi și o turtă de porțelan cavă și perforată la mijloc saŭ o lamă de tinichea sprijinită de marginile vasuluĭ și încovoĭată pînă la suprafața unt-de-lemnuluĭ). Nufăr (alb), plutniță (Munt.). – În Serbia plĭută.
PLUTAȘ s. (reg.) plutar.
plutaș s. v. PLUTĂ.
plutaș, plutași s. m. (iron., peior.) om naiv / credul, provenit din mediul rural.

plutaș dex

Intrare: plutaș
plutaș substantiv masculin