plutări definitie

8 definiții pentru plutări

PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.
plutărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 să plutăreáscă
plutărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutăreáscă
PLUTĂRÍ vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)
A PLUTĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări
PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

plutări dex

Intrare: plutări
plutări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a