plugulețul definitie

2 intrări

9 definiții pentru plugulețul

PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. (Rar) Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. Plugușor. – Plug + suf. -uleț.
PLUGULÉȚ, plugulețe, s. n. 1. Plugușor (1). Plugulețul meu nebun, Cum te prefăcuși în tun! Vezi așa mai pot ara, Să mai scap de angara, Să scăpăm de ciocoime, Să trăim și noi mai bine. STANCU, D. 9. În scurtă vreme, ajunse fruntaș al salului, după hărnicia lui, cu vitișoare, cu pluguleț. ISPIRESCU, L. 210. 2. Plugușor (2). Băieții se prinseră tovarăși pentru colind și pentru pluguleț. SANDU-ALDEA, D. N. 171.
pluguléț (rar) s. n., pl. pluguléțe
pluguléț s. n., pl. pluguléțe
PLUGULÉȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.
PLUGULÉȚUL s. art. v. plugușorul.
PLUGULEȚ s. (TEHN.) plugușor, (reg.) pluguț.
plugulețul s. art. v. PLUGUȘORUL.

plugulețul dex

Intrare: pluguleț
pluguleț substantiv neutru
Intrare: plugulețul
plugulețul