plugărit definitie

2 intrări

21 definiții pentru plugărit

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.
PLUGĂRÍT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.
PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.
PLUGĂRÍT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.
PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.
PLUGĂRÍT sin. Acțiunea de a plugări; plugărie, arat. V. agricultură. Se scot uneltele de plugărit și se caută ce lipsește la ele. ȘEZ. VI 160. Să te-apuci de plugărit Tocma-n zi de sărbătoare? ALECSANDRI, P. P. 169.
plugărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 să plugăreáscă
plugărít s. n.
plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă
plugărít s. n.
PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)
PLUGĂRÍT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)
A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar
PLUGĂRÍT n. Ocupație de plugar. /v. a plugări
plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.
plugărit n. ocupațiune cu plugăria.
2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.
plugărít n. Plugărie: a trăi din plugărit.
*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)
PLUGĂRIT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)
PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

plugărit dex

Intrare: plugări
plugări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: plugărit
plugărit substantiv neutru