Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru plugărie

PLUGĂRÍE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (1). – Plugar + suf. -ie.
PLUGĂRÍE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (1). – Plugar + suf. -ie.
PLUGĂRÍE s. f. Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărit. V. agricultură. Tata s-a întors să încerce ceva la dînsul acasă: a făcut plugărie. C. PETRESCU, A. 340. Pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria? CREANGĂ, P. 160. Lasă boii, frățioare, Și te dă la vînătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie. ALECSANDRI, P. P. 44.
plugăríe (rar) s. f., art. plugăría, g.-d. plugăríi, art. plugăríei
plugăríe s. f., art. plugăría, g.-d. plugăríi, art. plugăríei
PLUGĂRÍE s. v. plugărit.
plugărie f. meseria plugarului, agricultura.
plugăríe f. Agricultură, meseria de plugar.
PLUGĂRIE s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

Plugărie dex online | sinonim

Plugărie definitie

Intrare: plugărie
plugărie substantiv feminin