ploscar definitie

9 definiții pentru ploscar

PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În Evul Mediu, în Țările Române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În evul mediu, în țările românești) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
PLOSCÁR, ploscari, s. m. (În orînduirea feudală a țărilor romînești) Ajutor de paharnic.
ploscár s. m., pl. ploscári
ploscár s. m., pl. ploscári
PLOSCÁR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
ploscár, ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiță sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutățile. 3. palavragiu.
ploscár și -áș m. (d. ploscă). Acela care merge cu plosca de rachiŭ din casă’n casă și invită la nuntă cinstindu-ĭ pe invitațĭ cu rachiu din ploscă. Fig. Mare palavragiŭ. – Fem. -ăreásă, pl. ese.
ploscar s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

ploscar dex

Intrare: ploscar
ploscar substantiv masculin