plopiș definitie

10 definiții pentru plopiș

PLOPÍȘ, plopișuri, s. n. Pădure de plopi; loc cu plopi; plopărie. – Plop + suf. -iș.
PLOPÍȘ, plopișuri, s. n. Pădure de plopi; loc cu plopi; plopărie. – Plop + suf. -iș.
PLOPÍȘ s. n. Loc cu plopi; pădure de plopi.
plopíș s. n., pl. plopíșuri
plopíș s. n., pl. plopíșuri
PLOPÍȘ s. (SILV.) plopărie, (reg.) plopar, plopăriș, plopăriște, plopet, plopiște.
PLOPÍȘ ~uri n. Loc unde cresc mulți plopi; pădurice de plopi. /plop + suf. ~iș
PLOPIȘ s. (SILV.) plopărie, (reg.) plopar, plopăriș, plopăriște, plopet, plopiște.
plopiș, plopișuri, s.n. – Pădure de plopi. ♦ (top.) Plopiș, sat aparținător de com. Șișești. – Din plop (< lat. *ploppus = pop(u)lus) + suf. -iș (DEX, MDA).
PLOPIȘ 1. Munții Plopișului, culme muntoasă în NV M-ților Apuseni, extinsă pe direcția NV-SE, între Barcău și Crișu Repede, alcătuită din roci cristaline și sedimentare neogene. Alt. max.: 918 m (vf. Măgura Mare). Parțial împăduriți fag și gorun), dar predominant ocupați de pășuni și fânețe. Expl. de lignit (Derna, Voivozi, Vărzari, Borumlaca din jud. Bihor și Ip, Zăuan din jud. Sălaj). Cunoscuți și sub denumirea de Muntele Șes. 2. Dealurile Plopișului, mare unitate deluroasă în N dealurilor Crișanei, situată între C. Barcăului (V și N), m-ții P. la E și depr. Oradea-Vad-Borod (S). Sunt alcătuite din argile, marne argiloase, nisipuri loessoide ș.a., au culmi netede, deparate de văi, cu alt. de 200-300 m și sunt acoperite cu păduri de gorun, cer și gârniță, precum și cu plantații de pomi fructiferi și viță de vie. 3. Com. în jud. Sălaj, situată la poalele m-ților P., în partea de V a depr. Barcău, pe râurile Iaz și Valea Mare; 2.761 loc. (2003). Centru de cusături și țesături populare și de prelucr. artistică a lemnului.

plopiș dex

Intrare: plopiș
plopiș substantiv neutru