PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în spațiul rămas liber dintre două clădiri. – Din germ. Plombe.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. A pune o plombă.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. Material special folosit de dentiști pentru a astupa caria unui dinte, după ce acesta a fost tratat medical; (concretizat) carie astupată în acest fel și materialul folosit pentru aceasta. Buzele subțiri dezveleau cîteodată dinții lungi și lați, ca semințele de floarea-soarelui, pe alocuri tărcați de platina plombelor. C. PETRESCU, A. 421.

plombá (a ~) vb., ind. prez. 3 plombeáză

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe

plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, 3 sg. și pl. plombeáză

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe

PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].

PLÓMBĂ s.f. 1. Lucrare executată de un dentist pentru a astupa o carie dentară; amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte sau într-o măsea cariată. 2. Construcție inserată într-un grup de alte clădiri (asemănătoare) de care este lipită și încadrată. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)

PLÓMBĂ s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentară. ◊ amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată. 2. construcție care completează spațiul gol dintre alte două construcții. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)

A PLOMBÁ ~éz tranz. 1) (dinți) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafețe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomber

PLÓMBĂ ~e f. 1) Lucrare executată de dentist pentru a astupa găurile din dinții cariați. 2) Material folosit pentru această lucrare. /<germ. Plombe

plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.

plombă f. plumb ce se pune într’un dinte găunos spre a-l conserva (= fr. plombe).

plómbă s. f., adj. (arh., constr.) ♦ 1. (și în sint. construcții-plombă, bloc-plombă) – Imobil construit în spațiul viran dintre alte două imobile ◊ „Sistematizarea trebuie să-și propună într-un asemenea caz construcții-plombă, redistribuirea unor spații.” Sc. 15 I 67 p. 2. ◊ „De foarte mult interes s-a bucurat proiectul Consiliului popular al Capitalei legat de crearea unor «plombe».” R.l. 19 XI 75 p. 9; v. și Sc. 17 IV 80 p. 2. ♦ 2. Umplere a unei gropi din asfalt ◊ „Administrația străzilor i-a solicitat primarului H. să prelungească până la sfârșitul lunii iunie termenul de plombare a gropilor din carosabilul bucureștean. Inițial edilii au întocmit un program de reparații (plombe) până la 30 aprilie 1996, urmând ca după această dată toate forțele disponibile să fie îndreptate spre turnarea covoarelor asfaltice.” R.l. 4 V 96 p. 7 (formal din germ. Plombe; DN – alt sens, DEX, DN3)

a pune (cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc.

a scoate (cuiva) plombele expr. a lovi (pe cineva) peste gură.

a-i cădea plombele expr. a fi surprins / uluit.

plombă, plombe s. f. (pub.) reparație a gropilor apărute în asfaltul șoselelor.