ploios definitie

11 definiții pentru ploios

PLOIÓS, -OÁSĂ, ploioși, -oase, adj. Cu (multă) ploaie; în care plouă (mult), favorabil ploilor. [Pr.: plo-ios] – Ploaie + suf. -os.
PLOIÓS, -OÁSĂ, ploioși, -oase, adj. Cu (multă) ploaie; în care plouă (mult), favorabil ploilor. [Pr.: plo-ios] – Ploaie + suf. -os.
PLOIÓS, -OĂSĂ, ploioși, -oase, adj. Cu (multă) ploaie; în care plouă (mult). Pe o vreme ploioasă Mi-am pus geamantanu-n tramvai. TOPÎRCEANU, B. 62. Fiind vremea nouroasă, Nouroasă și ploioasă Și cărarea lunecoasă, Nimerii la altă casă. MARIAN, S. 18. – Pronunțat: plo-ios.
ploiós adj. m., pl. ploióși; f. ploioásă, pl. ploioáse
ploiós adj. m., pl. ploióși; f. sg. ploioásă, pl. ploioáse
PLOIÓS adj. (MET.) umed, (franțuzism rar) pluvios, (înv. și reg.) plouros, (reg.) ploicios, plointe. (Vreme ~oasă.)
Ploios ≠ secetos, uscat
PLOIÓS ~ioásă (~ióși, ~ioáse) Care se caracterizează prin multe ploi; cu multe ploi. Vară ~ioasă. /ploaie + suf. ~os
ploios a. 1. abundant în ploi: vreme ploioasă; 2. ce aduce ploaie: vânt ploios.
ploĭós, -oásă adj. (d. ploaĭe, ca lat. pluviosus). Plin de ploaĭe: timp, vînt ploĭos.
PLOIOS adj. (MET.) umed, (franțuzism rar) pluvios, (înv. și reg.) plouros, (reg.) ploicios, plointe. (Vreme ~.)

ploios dex

Intrare: ploios
ploios adjectiv