ploiță definitie

9 definiții pentru ploiță

PLOÍȚĂ, ploițe, s. f. 1. (Rar) Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croșeta. 3. (Reg.; cu sens colectiv) Bomboane mici colorate, folosite la omătul colivei. – Ploaie + suf. -iță.
PLOÍȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croșeta. 3. (Reg.; cu sens colectiv) Bomboane mici colorate, folosite la ornatul colivei. – Ploaie + suf. -iță.
PLOÍȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. O ploiță caldă stropise fîșia de drum. DELAVRANCEA, A. 48. Zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. 2. Gen de lucrătură la dantelele făcute cu croșeta. – Pronunțat: plo-i-.
ploíță (rar) s. f., g.-d. art. ploíței; pl. ploíțe
ploíță s. f., g.-d. art. ploíței; pl. ploíțe
PLOÍȚĂ s. v. ploicică.
PLOÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la ploaie) 1) Ploaie puțină și de scurtă durată. 2) Model de executare a unei dantele cu croșeta. /ploaie + suf. ~iță
ploicícă f., pl. ele, și ploíță f., pl. e (dim. d. ploaĭe). Ploaĭe mică.
PLOIȚĂ s. (MET.) ploicică, ploișoară. (A tras o ~ bună.)

ploiță dex

Intrare: ploiță
ploiță substantiv feminin