ploconeală definitie

9 definiții pentru ploconeală

PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.
PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.
PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. 1. Ploconire (1). 2. Supunere oarbă; ploconire (2). Muncitorii s-au deșteptat și, cînd li se vorbește de socialism, nu se mai sperie, nu mai întreabă: ce este aia? Cînd e vorba de pîinea lor, de viața lor, nu mai umblă cu ploconeală și nu le mai e frică. PAS, Z. IV 203.
ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli
ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli
PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverență. 2. v. ploconire.
ploconeală f. închinăciune (ca semn exterior de politeță).
ploconeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a te ploconi (plecăcĭune, închinăcĭune, temenea).
PLOCONEA s. 1. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, reverență, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.) 2. înjosire, ploconire, umilire, (fam.) căciulire. (Ce e această ~ în fața lui?)

ploconeală dex

Intrare: ploconeală
ploconeală substantiv feminin