plocat definitie

30 definiții pentru plocat

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.
PLOCÁT s. n. v. pocladă.
PLOCÁTĂ s. f. v. pocladă.
POCLÁD s. n. v. pocladă.
POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, folosită ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s.f, plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ.
PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.
PLOCÁT s. n. v. pocladă.
PLOCÁTĂ s. f. v. pocladă.
POCLÁD s. n. v. pocladă.
POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s. f., plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ.
PLOCÁD s. n. v. pocladă.
PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă.
PLOCÁT s. n. v. pocladă.
POCLÁD s. n. v. pocladă.
POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. Țesătură de casă din lînâ nevopsită, întrebuințată ca învelitoare, ca așternut și mai ales ca pătură sub șa; cergă, macat.Gospodina împresură numaidecit, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi. le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44, I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27. – Variante: plocádă (ȘEZ. I 34) s. f., plocád, plocade (ȘEZ. XIII 106), plocát, plocate (CARAGIALE, P. 116, TEODORESCU, P. P. 22), poclád, poclade, s. n.
PLOCÁD s. n. v. pocladă.
pocládă (reg.) (po-cla-) s. f., g.-d. art. poclắzii; pl. poclắzi
pocládă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade)
PLOCÁT s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.
POCLÁDĂ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.
plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
POCLÁDĂ ~ăzi f. reg. Obiect confecționat dintr-o țesătură casnică de lână nevopsită, mițoasă, servind ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. /<sl. pokladau
plocád, plocáde, s.n. (reg.) v. pocladă.
plocad n. Mold. V. pocladă.
pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)].
plocád, -ádă și -át, V. pocladă.
pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.
plocat s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.
pocla s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.

plocat dex

Intrare: pocladă
plocad 2 pl. -uri substantiv neutru
plocad 1 pl. -e substantiv neutru
poclad 2 pl. -uri substantiv neutru
poclad 1 pl. -e substantiv neutru
plocat 2 pl. -uri substantiv neutru
plocat 1 pl. -e substantiv neutru
plocată substantiv feminin
plocadă 2 pl. -e substantiv feminin
plocadă 1 pl. -i substantiv feminin
pocladă 2 pl. -e substantiv feminin
pocladă 1 pl. -i substantiv feminin
  • silabisire: po-cla-dă