ploșniță de pom definitie

20 definiții pentru ploșniță de pom

PLÓȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. ploščica.
PLÓȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. ploščica.
PLOȘNÍȚĂ, ploșnițe și ploșniți, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sîngele omului (Cinex lectidaria); păduche-de-lemn, stelniță. Pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii. EMINESCU, O. I 46. N-a putut dormi diaconul de căldură și de ploșniți. CONTEMPORANUL, III 658. Vezi bine că te-i fi mutînd de patru ori pe an dintr-o casă în alta, dacă te gonesc ploșnițele. BOLINTINEANU, O. 273. ◊ Compus: ploșniță-de-cîmp = insectă parazită, verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe pîntece, care trăiește pe fructe și pe legume. Palomena prasina).
!plóșnița-vérzei (insectă) s. f. art., g.-d. art. plóșniței-vérzei
plóșniță s. f., g.-d. art. plóșniței; pl. plóșnițe
!plóșniță-de-póm (insectă) s. f., g.-d. art. plóșniței-de-póm; pl. plóșnițe-de-póm
!plóșniță-súră (insectă) s. f., g.-d. art. plóșniței-súre; pl. plóșnițe-súre
plóșnița vérzei s. f. + s. f.
plóșniță s. f., g.-d. art. plóșniței; pl. plóșnițe
plóșniță de pom s. f. + prep. + s. m.
plóșniță súră s. f. + adj.
PLÓȘNIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete. 2. ploșniță-de-câmp (Syromastes marginatus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploșniță-gălbioară, ploșniță-sură.
PLOȘNIȚĂ-SÚRĂ s. v. ploșniță-de-câmp.
plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).
PLÓȘNIȚĂ ~e f. Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn. ◊ ~-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înțepător, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt și lat, având membrele anterioare asemănătoare cu niște cornițe; cornățar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de clește. /cf. ceh. ploštice
ploșniță f. păduche-de-lemn. [Cf. ceh PLOȘTIȚE].
plóșniță și (vest) -jniță f., pl. e (ceh. ploštice, ploštka, ploșniță, pol. ploszczyca, pluskwa, rus. ploščica, d. vsl. ploskŭ, lat). Est. Un insect lat și puturos care ziŭa stă ascuns pin paturĭ și crăpăturile ziduluĭ, ĭar noaptea ĭese și suge sîngele celor care dorm (acánthia lectulária). – În Munt. păduche de lemn, în Olt. stelniță. V. durbeniță.
PLOȘNIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete. 2. ploșniță-de-cîmp (Syromastes marginatus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploșniță-gălbioară, ploșniță-sură.
ploșniță-su s. v. PLOȘNIȚĂ-DE-CÎMP.
ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare.

ploșniță de pom dex