PLIVÍT2, -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționarului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lățime. ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.