plivit definitie

22 definiții pentru plivit

PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița-de-vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.
PLIVÍT1, plivituri, s. n. Plivire. – V. plivi.
PLIVÍT2, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstari, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.
PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.
PLIVÍT1, plivituri, s. n. Plivire. – V. plivi.
PLIVÍT2, -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstarii, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.
PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la plante, p. ext. la terenuri cultivate) A curăța de buruieni. Plivim straturile de buruiene. DRĂGHICI, R. 253. Creșteți flori și nu-nfloriți.. Că n-am frați să vă-n- grădească Nici surori să vă plivească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ Fig. M-aș cere, taică, la școală. Dacă tnvăț e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. ♦ A smulge, a stîrpi, a distruge buruienile. În vacanță pierdea vremea, mai curățind cîte un pom prin grădina din spatele casei, mai plivind cîte o buruiană. REBREANU, I. 66. 2. (Cu privire la vița de vie sau la pomi) A suprima (prin tăiere sau rupere) lăstarii și cîrceii de prisos, pentru a înlesni dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.
PLIVÍT1 s. n. Plivire. Se începe prășitul de trei ori la fiecare plantă și numai o dată plivitul. I. IONESCU, M. 357.
PLIVÍT2, -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționarului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lățime. ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.
pliví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 să pliveáscă
plivít s. n., pl. plivíturi
pliví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pliveáscă
plivít s. n., pl. plivíturi
PLIVÍ vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)
PLIVÍT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)
pliví (plivésc, plivít), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă.
A PLIVÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curăța de buruieni, rupându-le sau smulgându-le cu mâna. 2) (vița de vie, pomii) A curăța de lăstarii, frunzele sau crengile de prisos, tăindu-le sau rupându-le. /<bulg. plevja
plivì v. a smulge bălăriile dintr’un câmp sau grădină. [Slav. PLĬEVÕ, a strânge (cf. pleavă)].
plivésc și (vechĭ) plevésc v. tr. (vsl. *plĭeviti, d. plĭeti-plĭevon, a culege; bg. plĭevĭy, sîrb. pleviti și pliviti, id. V. pleavă, plevilă). Zmulg dintr’un loc cultivat buruĭenele vătămătoare. V. jumulesc.
plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.
PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)
PLIVIT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)

plivit dex

Intrare: plivi
plivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: plivit (plivire; -uri)
plivit plivire; -uri substantiv neutru
Intrare: plivit (adj.)
plivit adj. adjectiv