pliu definitie

10 definiții pentru pliu

PLIU, pliuri, s. n. Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte, deosebită de pliseu prin faptul că îndoiturile țesăturii se presează mai puțin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli.
PLIU, pliuri, s. n. Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte, deosebită de pliseu prin faptul că îndoiturile țesăturii se presează mai puțin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli.
PLIU, pliuri, s. n. Cută la un obiect de îmbrăcăminte, făcută printr-o îndoitură adîncă a stofei și care permite o desfășurare în falduri largi. [Se așeză] la mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile. C. PETRESCU, C. V. 173.
pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri
pliu s. n. [-iu pron. -iŭ], art. plíul; pl. plíuri
PLIU s. 1. v. cută. 2. v. încrețitură.
PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli].
PLÍU s. n. 1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate. ◊ îndoitură. 2. cută a unei formații anatomice. ◊ ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). (< fr. pli)
PLIU ~ri n. Cută adâncă făcută la obiectele de îmbrăcăminte, mai ales femeiești. /<fr. pli
PLIU s. creț, cută, fald, godeu, pliseu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)

pliu dex

Intrare: pliu
pliu substantiv neutru
  • pronunție: -iu pr. -ĭu