Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru pliu

PLIU, pliuri, s. n. Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte, deosebită de pliseu prin faptul că îndoiturile țesăturii se presează mai puțin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli.
PLIU, pliuri, s. n. Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte, deosebită de pliseu prin faptul că îndoiturile țesăturii se presează mai puțin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli.
PLIU, pliuri, s. n. Cută la un obiect de îmbrăcăminte, făcută printr-o îndoitură adîncă a stofei și care permite o desfășurare în falduri largi. [Se așeză] la mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile. C. PETRESCU, C. V. 173.
pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri
pliu s. n. [-iu pron. -iŭ], art. plíul; pl. plíuri
PLIU s. 1. v. cută. 2. v. încrețitură.
PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli].
PLÍU s. n. 1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate. ◊ îndoitură. 2. cută a unei formații anatomice. ◊ ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). (< fr. pli)
PLIU ~ri n. Cută adâncă făcută la obiectele de îmbrăcăminte, mai ales femeiești. /<fr. pli
PLIU s. creț, cută, fald, godeu, pliseu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)

pliu definitie

pliu dex

Intrare: pliu
pliu substantiv neutru
  • pronunție: -iu pr. -ĭu