PLISC, pliscuri,
s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii pasărilor; cioc, clonț. ♦
Fig. (
Peior.) Gură (la om).
2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf.
3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). –
Et. nec. PLISC, pliscuri,
s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonț. ♦
Fig. (
Peior.) Gură (la om).
2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf.
3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). –
Et. nec. PLISC, pliscuri,
s. n. 1. Partea anterioară lunguiață și cornoasă a gurii păsărilor; cioc, clonț. Cucoșul se în toarse cu secerea cozii spre focul din horn și cu pliscul spre poartă. SADOVEANU, B. 27. Văzu cum vine im corb mare și frumos, aducîndu-i pîne în plisc. STĂNOIU, C. I. 154. Măi, ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc. CREANGĂ, P. 64. ♦
Fig. (Cu sens peiorativ sau glumeț) Gură (la oameni). Nu ți-e rușine, măi Niculăeș, să căști asupra mea pliscul? SADOVEANU, N. F. 100. Ia tacă-ți pliscul, cu atîta văicăreală! GALACTION, O. I 83.
2. Capăt ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vîrf. Paloșele vîjîie și sfișie în carne și sînge, și pliscurile sulițelor deschid izvoare roșii. SADOVEANU, O. I 195. [Apa] se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brazde de argint. EMINESCU, O. IV 128.
3. Compus:
pliscul-cocorului (sau
-cucoarel) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori roșii sau albe, cu fructul ascuțit, ca un cioc de barză (Erodium cicutarium).
plisc s. n.,
pl. plíscuri
plíscul-
cocórului (plantă)
s. n. art. plisc s. n., pl. plíscuri PLISC s. 1. v. cioc. 2. pliscul-cocorului v. ciocul-cucoarei; pliscul-cucoarei v. ciocul-cucoarei. PLISCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-berzei, ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei. PLISCUL-COCÓRULUI s. v. ciocul-berzei. PLISCUL-CUCOÁREI s. v. ciocul-berzei, greghetin, priboi. PLISC ~uri n. 1) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii păsărilor; cioc; clonț. 2) depr. Cavitate a capului omului, delimitată de buze, în care se află limba și dinții și care servește ca organ al alimentării și al vorbirii; gură. 3) Parte a unor obiecte care are forma acestui organ al păsărilor. /Orig. nec. bălușcă f. mică plantă erbacee cu flori albe, numită și
plisc-păsăresc (Ornithogallum umbellatum). [Diminutiv din băl, alb].
plisc n. Mold.
1. cioc;
2. fam. gură: nu-i mai tace pliscul AL.;
3. nume de plante:
pliscul cucoarei, greghetin;
plisc păsăresc, bălușcă. [Origină necunoscută].
greghécĭ m., pl. tot așa, și
greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.
plisc n., pl. urĭ (rudă cu a plescăi și cu sîrb. pliska, codobatură, adică aceĭa care tot face cu coada plisc-plisc, cum face peștele pleosc-pleosc). Est. Cĭoc de pasăre. Lovitură de cĭoc: corbu ĭ-a tras un plisc. Mîncare saŭ apă cît ĭa pasărea odată cu pliscu: un plisc de apă. Iron. Gură care nu maĭ tace: baragladina nu maĭ închidea pliscu. Pliscu cucoareĭ, greghetin. Plisc păsăresc, bălușcă.
PLISC s. 1. (ANAT.) cioc, clonț, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (~ al unei păsări.) 2. (BOT.) pliscul-cocorului (Erodium cicutarium) = ciocul-cucoarei, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium) = ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. plisc-păsăresc s. v. BĂLUȘCĂ. pliscul-berzei s. v. CIOCUL-BERZEI. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. pliscul-cocorului s. v. CIOCUL-BERZEI. pliscul-cucoarei s. v. CIOCUL-BERZEI. GREGHETIN. PRIBOI. flaut cu plisc v. flaut drept. a deschide pliscul expr. (
intl.) a denunța.
a închide pliscul expr. a tăcea.
a închide pliscul cuiva expr. a face pe cineva să tacă, a reduce pe cineva la tăcere.
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (
vulg.) taci!, liniște!, încetează!