plisa definitie

2 intrări

21 definiții pentru plisa

PLISÁ, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. în cute regulate, înguste și dese. – Din fr. plisser.
PLISÁ, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. (în cute regulate, înguste și dese). – Din fr. plisser.
PLISÁ, plisez, vb.I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hîrtie (p. ext. un obiect confecționat din astfel de materiale), în cute regulate, înguste și dese.
PLÍSĂ, plise, s. f. (Învechit) Țesătură de bumbac, asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. V. pluș. Bătrînii își ridică pulpanele giubelelor în cingătoarea de plisă roșie. DELAVRANCEA, H. TUD. 12. E îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene... în cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele. CARAGIALE, M. 71.
PLÍSĂ, plise, s. f. (Înv.) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având pe față firele mai lungi. – Rus plis (bg. plisa).
plisá (a ~) vb., ind. prez. 3 pliseáză
plisá vb., ind. prez. 1 sg. pliséz, 3 sg. și pl. pliseáză
PLISÁ vb. a cuta. (A ~ o fustă.)
PLISÁ vb. I. tr. A îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri, în cute regulate. [< fr. plisser].
PLISÁ vb. tr. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri. (< fr. plisser)
A PLISÁ ~éz tranz. (fuste, rochii) A înzestra cu pliseuri; a cuta. /<fr. plisser
plisá, pers. 3 sg. pliseáză, vb. I refl. (reg.; despre apă) a se aduna într-un loc, formând o baltă.
plísă1, plíse, s.f. (reg.) 1. loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3. lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.
plísă2, plíse, s.f. (înv.) țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș.
plisà v. a așeza o stofă în cute (= fr. plisser).
plisă f. un fel de catifea cu părul mai lung. [Rus. PLISŬ].
1) plísă f., pl. e (rut. pléso). Nord. Bulboană.
2) plísă f., pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol. plisia, d. germ. plüsch, care vine d. fr. peluche și pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru maĭ mare. – Cînd e și maĭ mare, se numește plĭuș. V. plĭuș.
*pliséz v. tr. (fr. pli, pl. plis, îndoitură, it. plico. V. plic). Încrețesc o stofă cu încrețiturĭ (cute) regulare.
PLISA vb. a cuta. (A ~ o fustă.)
plísă, plise, s.f. – Apă adâncă, „așa cum se vede de obicei sub poduri”: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226; Săcel). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).

plisa dex

Intrare: plisa
plisa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: plisă
plisă