PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene, care acoperă și protejează globul ocular în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care, apropiindu-se una de alta, acoperă ochiul; (în special) membrana superioară. Sîntem singuri, cu țapul mort la picioare; privim cum pleoapele lunecă, închizînd ochii sticloși. SADOVEANU, O. VII 333. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi. HOGAȘ, M. N. 17. Sub pleoapele închise globii ochilor se zbat. EMINESCU, O. I 79. ◊ Fig. Restaurantul își ridică pleoapele obloanelor, tîrziu. PAS, L. II 60. Amurgul palid închidea din pleoape. D. BOTEZ, P. O. 72. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. ◊ Expr. A-i da (cuiva) pleoapele-n gene = a i se închide cuiva ochii de somn; a ațipi. Numai pleoapele fetei... nu putură da în gene. ISPIRESCU, L. 377. ♦ (Prin extensiune) Ochi, privire. Dă-mi cîntecul și dă-mi lumina Și zvonul firii-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele ostenite. GOGA, P. 6. 2. (Rar) Capacul sicriului. Bulgări vor suna a vecinicie și a întuneric, cînd vor cădea pe pleoapa de brad uscat. DELAVRANCEA, S. 153. – Pronunțat: pleoa-. – Variantă: (2) plioápă (ODOBESCU, S. I 107) s. f.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

pleoápă (pleoa-) s. f., g.-d. art. pleoápei; pl. pleoápe

pleoápă s. f. (sil. pleoa-), g.-d. art. pleoápei; pl. pleoápe

PLEOÁPĂ s. (ANAT.) (rar) clipă, (înv.) geană, palpebră.

PLEOÁPĂ s. v. capac.

PLEOÁPĂ ~e f. Cută mobilă de piele având pe margini gene, formată din două părți, care se închid și se deschid pe suprafața anterioară a ochiului, protejând-o și umezind-o uniform. [G.-D. pleoapei; Sil. pleoa-] /cf. bulg. pohlupka

pleoapă f. 1. membrană mobilă ce acopere globul ochiului și pe care o ținem închisă în timpul somnului; 2. capac: pleoapa coșciugului. [Origină necunoscută].

pleoápă saŭ pleŭápă și (Munt. vest) pleópă și plúpă f., pl. e (eoa în Munt. o singură silabă, în Mold. doŭă. Lat. púpŭlu, lumina ochĭuluĭ, pupilă. [V. pupilă], de unde s’a făcut *pupla, *plŭppa, apoĭ plopă, pleopă, pleoapă [2 sil.] și pleoapă [3 sil.], întocmaĭ ca populus, *poplus, *plŏppus, plop și pleop. Există și forma pléŭpă = capac [Ml. Dîmb.], ca ceŭcă, leŭcă, treŭcă față de cĭoacă, leoacă și leocă, troacă. V. pupilă, pupă 2 și păpușă). Pelița care se lasă peste ochĭ cînd dormĭ. Pleoapa secriuluĭ, capacu secriuluĭ.

PLEOAPĂ s. (ANAT.) (rar) clipă, (înv.) geană, palpebră.

pleoapă s. v. CAPAC.

a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent.

a băga pleoapă expr. (intl.) a privi atent

a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi.