plini definitie

2 intrări

29 definiții pentru plini

PLIN, -Ă, (I) plini, -e, adj., (II) plinuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ◊ Expr. Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. + (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. Expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. Loc. adv. Din plin = din abundență. ◊ Loc. adj. și adv. În plin = în centru, la țintă. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. În toiul... Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși (cuiva) cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Lat. plenus.
PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin.
PLIN, -Ă, plini, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ◊ Expr. Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. ♦ (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. ◊ Expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundență. ◊ Loc. adj. și adv. În plin = în centru, la țintă. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. în toiul... ◊ Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși cuiva cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Lat. plenus.
PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin.
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. (Complementul e o noțiune de timp exprimată în ani, zile etc.) A atinge vîrsta de... Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17. Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L. 2. Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190. 2. Refl. A se scurge, a trece un timp de... (pînă la un anumit termen). Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28. Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126. Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. 3. Tranz. A face să fie plin; a completa, a umple (un gol, o lipsă etc.). Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73. Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667. ♦ Refl. (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, suma, valoarea dorită, indicată, necesară. Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29. Împlinindu-sâ șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55. 4. Refl. (Despre persoane) A se dezvolta, a se rotunji la corp, a se îngrășa. Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A se desăvîrși. Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5. 5. Tranz. A aduce la îndeplinire, a realiza, a îndeplini, a satisface. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24. Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80. ◊ Refl. pas. Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265. ◊ Refl. Ce este? întrebă scurt tatarul. – Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28. Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92. 6. Tranz. (Cu privire la obligații bănești) A achita, a plăti. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. ♦ (Învechit) A obliga (pe un datornic) să plătească, a executa, a încasa (o datorie) cu forța. Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357. Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154. 7. (În expr.) A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva. Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70. Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142. I s-a împlinit = i s-a înfundat, a sfeclit-o, a băgat-o pe mînecă, a dat de dracu. Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: pliní (COȘBUC, P. I 151, NEGRUZZI, S. II 233, ȘEZ. V 35) vb. IV.
PLIN2, -Ă, plini, -e, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «de») 1. (Despre vase, încăperi, cavități, în opoziție cu gol) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva pînă la limită. [Castroanele] nu le-am văzut pline niciodată. SAHIA, N. 32. Fîntîna era plină pînă-n gură cu apă. CREANGĂ, F. 290. Mai poruncește să-i aducă o iapă sireapă și un sac plin cu nuci. id. ib. 101. Leagă sacul la gură pînă e plin (= ia măsuri chiar de la început, dacă vrei să nu se facă risipă). ◊ Expr. Plin ochi = umplut pînă la limita capacității, fără să mai poată primi nimic în plus. Nistor umbla cu altă sticlă și le turna paharele pline ochi. DUMITRIU, N. 182. Făt-Frumos se duse la hambare... și le găsi pline ochi cu grîu. POPESCU, B. I 14. ◊ (În legătură cu abstracte sau în contexte figurate) Toată noaptea, plin de grijă, n-a închis ochii. BASSARABESCU, S. N. 19. Cîte frunți pline de gînduri, gînditoare le privești! EMINESCU, O. I 130. Toți, plini de furie, fac irupție pe scările palatului. BOLINTINEANU, O. 249. ◊ (Fără determinări sau cu determinarea subînțeleasă) Cînd pămîntul, cu viața lui plină și bogată, rămînea departe în urmă ca un punct negru, atunci începea grozavul chin al bietului prizonier din colivie. BART, S. M. 65. Măi bădiță, satu-i plin Că amîndoi ne iubim! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 69. (Expr.) A fi plin de sine = a avea o părere prea bună despre sine, a fi încrezut, îngîmfat, înfumurat. A-i fi cuiva paharul plin, se zice cînd cineva are de îndurat multe amărăciuni, necazuri. Multe, doamne, l-au bătut, I-a fost paharul plin. COȘBUC, P. I 229. ♦ (Despre arme de foc) în care se află cartușe; încărcat. El are-o pușcă plină cu trei glonți la rădăcină. ALECSANDRI, P. I 36. Căută pistoalele. Unul e încă plin. NEGRUZZI, S. I 28. Dar culcat și cum culcat? Cu pușca plină la cap, Cu pistoale La picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 308. 2. Care cuprinde sau conține ceva în cantitate (în număr) mare, (mai mult decît am aștepta să găsim). V. ticsit. Bîrnoavă ieși singur în curtea plină de ostași. SADOVEANU, O. VII 142. Albumul ei cu scoarțe violete E plin de cărți poștale ilustrate. TOPÎRCEANU, P. 209. Iată! cuptiorul grijit de dînsa era plin de plăcinte. CREANGĂ, P. 290. Haide maică, haide dragă, Cu poala plină de zloți Și mă scoate dacă poți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ♦ (Despre ochi) învăluit, acoperit. Bietul grec s-a despărțit de mine cu ochii plini de lacrimi. GALACTION, O. I 90. Gherghina tresări și întoarse spre dînsul doi ochi plini de spaimă. REBREANU, R. I 200. Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii-i plini de apă. EMINESCU, O. I 84. 3. Fără goluri; compact, masiv, îndesat. Să-mi spui, dacă... pot nădăjdui Să secer grîne coapte și pline-n spic. COȘBUC, P. II 191. A luat furtunosul zbor al graurilor, grămădiți în stol larg și plin, drept termen de comparațiune. ODOBESCU, S. III 30. Pentru tine rujă plină, Nici n-am somn, nici n-am odihnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. 4. Care este acoperit, umplut cu ceva. În vale lăsăm caii plini de spume. BART, S. M. 23. Salcîmii plini de floare Se uită lung spre sat, Și-n soare Frunzișul legănat Le-atîrnă ca o barbă. TOPÎRCEANU, S. A. 45. își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. 187. ◊ (Întărit prin «ciucur») Și unde nu ne trezim într-o bună dimineață plini ciucur de rîie căprească. CREANGĂ, A. 27. ◊ Fig. Pe-același drum de soare plin Veneau doi inși. COȘBUC, P. I 228. În tăcerea aceea plină de lumina lunii, s-a auzit din umbra unui tufiș glas de privighetoare. CARAGIALE, P. 61. ♦ Acoperit cu o materie care murdărește, strică; murdar, mînjit, uns. Sînt plin de praf, de funingine... Aș face un duș. BARANGA, I. 161. Plini de sînge, plini de scrum se luptară iar voinicii colo-n marginea de drum. EFTIMIU, Î. 120. Eram plini pe degete de grăsime. SAHIA, N. 57. De toate cele plină Pe mănușiți și pe obraz. VLAHUȚĂ, P. 115. 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii. V. gras. Paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor. SADOVEANU, O. V 4. Purta în suflet rîsul ei cald, buzele ei pline și umede. REBREANU, I. 20. El era mare și plin la trup, gras la față. BĂLCESCU, O. II 269. 6. Care are amploare, intensitate; întreg, desăvîrșit, neștirbit. Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret, care sub lumina plină a lunei părea viu. EMINESCU, N. 39. ◊ Expr. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza maximă. Sînt mîndre seri cu lună plină. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 5. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet. COȘBUC, P. I 48. Voce plină = voce sonoră, cu volum, adîncă. Profesor plin = profesor cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră pe care o are un astfel de profesor. [Avea] perspectiva certă a înaintării la o catedră definitivă și plină. C. PETRESCU, R. DR. 300. În plin... (sau plină...) = în mijlocul..., în miezul..., în toiul..., în culmea... Mă strigă cineva aici în plin cîmp. SAHIA, S. 120. Portul era în plină sărbătoare. BART, E. 140. (Franțuzism rar) Plină mare = largul mării. Căpitanul dete ordin să ție spre plina mare. BOLINTINEANU, O. 270.
PLIN 1 s. n. (De obicei articulat) Ceea ce umple un vas, o încăpere, o cavitate; conținut. Șampanie la Capșa beau mulți, făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O. I 48. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămîne în permanență într-o conductă de transport. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul, p. ext. în toiul. Îl plesni pe cel călare în plinul obrazului. CAMIL PETRESCU, O. II 385. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi. C. PETRESCU, R. DR. 8. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundență, din belșug, la maximum. Cu toate că lumina zilei pătrunde din plin, mai ard lămpile electrice. BARANGA, I. 179. Lumina cădea din plin în obrazul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 332. ◊ Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succese, a reuși în ceea ce întreprinde. Ziua ne-a mers în plin, zise stăpînul moșiei către mulțimea [de vînători]. GANE, N. I 128. Rodică... în plin să-ți meargă vrerile tale. ALECSANDRI, P. III 45. A da o lovitură (sau a lovi) în plin = a nimeri bine ținta. (În superstiții) A-i ieși cuiva cu plin (sau cu plinul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (semn că aceluia îi va merge bine în ziua aceea). Cînd un creștin se întîlnea, dimineața, cu popa Tonea era ca și cum i-ar fi ieșit cu plin. GALACTION, O. I 173.
PLINÍ vb. IV v. împlini.
plin1 adj. m., pl. plini; f. plínă, pl. plíne
plin2 s. n., pl. plínuri
pliní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinésc, imperf. 3 sg. plineá; conj. prez. 3 să plineáscă
plin adj. m., pl. plini; f. sg. plínă, pl. plíne
pliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinésc, imperf. 3 sg. plineá; conj. prez. 3 sg. și pl. plineáscă
PLIN adj. 1. întreg, neînceput. (Pe masă se află un pahar ~ cu apă.) 2. complet. (Vagonul este ~.) 3. v. doldora. 4. încărcat, umplut, (Transilv.) tecăruit. (Pivniță ~ cu lemne.) 5. v. încărcat. 6. v. masiv. 7. v. înțesat. 8. acoperit, încărcat. (O grădină ~ cu flori.) 9. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais ~ de fructe.) 10. v. scăldat. 11. v. întreg. 12. v. grăsuț. 13. v. gras. 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Brațe ~.) 15. v. mășcat.
PLINÍ vb. v. achita, comite, completa, efectua, executa, face, făptui, împlini, îndeplini, înfăptui, întregi, lichida, onora, plăti, realiza, rotunji, satisface, săvârși, umple.
Plin ≠ deșert, gol, sec
plin (plínă), adj.1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (S. n.) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Lat. plenus (Pușcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio. – Der. plinătate, s. f. (plenitudine), format după fr. plénitude; plineală, s. f. (înv., îndeplinire, executare silită); plinuț, adj. (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadență; refl., a-și găsi nașul, a i se înfunda), se consideră îndeobște ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Pușcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din sl. (na)plŭniti; neîmplinit, adj. (neexecutat; imperfect); împlinitor, s. m. (înv., executor); deplin, adv. (împlinit; adj., complet); deplinătate, s. f. (plenitudine); îndeplini, vb. (a executa). – Cf. suplini.
PLIN2 ~ă (~i, ~e) 1) și fig. (în opoziție cu gol) (despre vase, recipiente, încăperi etc.) Care conține atât cât poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~ă.~ (cu) ochi umplut până la limită. A fi ~ de sine a fi încrezut. 2) și fig. Care posedă sau conține o cantitate ori un număr mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greșeli. ~ de emoții. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește nimic; întreg; complet. ◊ Lună ~ă lună rotundă. Voce ~ă voce puternică și sonoră. 4) (despre persoane sau despre părți ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Față ~ă. 5) Care este fără goluri; care nu e deșert. Nucă ~ă. Știulete ~. /<lat. plenus
plin a. 1. care conține tot ce poate conține: un pahar plin cu apă; 2. umplut cu: ziar plin de informațiuni; 3. gras: figură plină; 4. fig. pătruns: plin de devotament. [Lat. PLENUS]. ║ n. 1. a merge în plin, a avea succes, a se împlini dorințele; 2. vas plin: a ieși cu plin.
plinì v. (poetic) a împlini: al doilea an plinește PANN; fig. după ce își plinesc ursita solie NEGR.
plin, -ă adj. (lat. plênus, care corespunde cu vgr. pléres, got. fulls, germ. voll, vsl. plŭnŭ; it. pieno, pv. ple, fr. plein, sp. lleno, pg. cheio. V. deplin, pîlnie, umplu, împlinesc. Umplut, care conține tot ce poate conținea: un pahar plin de apă, un sac plin de grîŭ, o căruță plină de Jidanĭ. Pe care se află saŭ care conține mult din ceva: România e plină de Jidanĭ, cățelu-ĭ plin de puricĭ, ziarele-s pline de veștĭ. Masiv: zid plin. Rătund, gras: o față plină. Mînjit: Plin de sînge pe mînĭ. Fig. Pătruns: plin de bucurie, de furie, de încredere. Lună plină, care se vede toată (fiind-c’o luminează soarele peste tot). Plin de sine, 1. egoist, 2. încîntat de sine. Plin de vin, beat. În plină natură, mare, stradă, în mijlocu naturiĭ, măriĭ, stradeĭ. S. n., pl. urĭ. Spațiŭ plin de ceva: butoĭu sună a plin. Vechĭ. Plinătate: lumea și plinul eĭ. Fiz. Spațiŭ ocupat de materie, în opoz. cu vidu. A ĭeși cuĭva înainte cu plinu, a-ĭ ĭeși cu un vas plin (de ex. o cofă cu apă), ceĭa ce, în popor, se consideră de bun aŭguriŭ.
plinésc v. tr. (d. plin. V. con- și su-plinesc). Vechĭ. Împlinesc.
PLIN adj. 1. întreg, neînceput. (Pe masă se afla un pahar ~ cu apă.) 2. complet. (Vagonul este ~.) 3. doldora, încărcat, îndesat, înțesat, ticsit. (Plasă ~ de cumpărături.) 4. încărcat, umplut, (Transilv.) tecăruit. (Pivniță ~ cu lemne.) 5. greu, încărcat. (Un coș ~ de poame.) 6. compact, masiv. (O bară ~.) 7. împînzit, înțesat, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~ de oameni.) 8. acoperit, încărcat. (O grădină ~ cu flori.) 9. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais ~ de fructe.) 10. înmuiat, muiat, scăldat. (Cu ochii ~ de lacrimi.) 11. bun, întreg. (O zi ~ a tot săpat.) 12. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuj, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Copil ~.) 13. corpolent, gras, gros, obez, planturos, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Brațe ~.) 15. bombat, mare. mășcat, (reg.) măzărat. (Un bob de grîu ~.)
plini vb. v. ACHITA. COMITE. COMPLETA. EFECTUA. EXECUTA. FACE. FĂPTUI. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. ÎNTREGI. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. REALIZA. ROTUNJI. SATISFACE. SĂVÎRȘI. UMPLE.
a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.
plin de bani ca broasca de păr expr. (glum.) sărac, nevoiaș.
plin de noroc ca și câinele de purici expr. foarte norocos.
plin de viață expr. vioi, ager.
plin până la refuz expr. umplut la capacitatea maximă.

plini dex

Intrare: plini
plini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: plin (umplut)
plin umplut adjectiv