plictis definitie

2 intrări

10 definiții pentru plictis

PLICTÍS s. n. Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).
PLICTÍS s. n. (Înv. și fam.) Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).
PLÍCTIS s. n. Plictiseală. Obosită, vocea zise cu plictis din umbră. DUMITRIU, N. 231. Noi nu cunoaștem decît plictisul nopților de dechemvrie. SADOVEANU, P. M. 140. – Accentuat și: plictís.
plictís s. n.
plictís s. n.
PLICTÍS s. v. plictiseală, urât.
Plictis ≠ pasiune
PLICTÍS n. fam. v. PLICTISEALĂ. /v. a (se) plictisi
plictís n. fără pl. (cp. ngr. nýxis și plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ plíxis, plictiseală.
plictis s. v. PLICTISEALĂ. URÎT.

plictis dex

Intrare: plictis
plictis substantiv neutru
Intrare: plictis
plictis