plicticos definitie

11 definiții pentru plicticos

PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós.
PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós.
PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Care produce plictiseală; plictisitor, anost. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Care produce supărare; enervant, agasant. Prin neastîmpărul firesc al vîrstei lor [copiii] nu pot fi decît plicticoși și antipatici, cînd nu-i iubești. IBRĂILEANU, SP. CR. 247.
plicticós adj. m., pl. plicticóși; f. plicticoásă, pl. plicticoáse
plicticós adj. m., pl. plicticóși; f. sg. plicticoásă, pl. plicticoáse
PLICTICÓS adj. 1. v. plictisitor. 2. v. enervant.
Plicticos ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim
PLICTICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. PLICTISITOR II. /<ngr. pliktikós
plicticos a. plin de plictiseală. [Gr. mod.].
plicticós, -oásă adj. (ngr. pliktikós. V. apoplectic). Care te plictisește: om, discurs plicticos. Adv. În mod plicticos.
PLICTICOS adj. 1. anost, neinteresant, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. agasant, enervant, iritant, plictisitor, sîcîitor, supărător. (O treabă ~.)

plicticos dex

Intrare: plicticos
plicticos adjectiv