plevușcă definitie

11 definiții pentru plevușcă

PLEVÚȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. [Pl. și: plevuște] – Pleavă + suf. -ușcă.
PLEVÚȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. – Pleavă + suf. -ușcă.
PLEVÚȘCĂ, plevuști și plevuște, s. f. (De obicei cu sens colectiv) 1. Nume dat peștilor mărunți de orice specie sau speciilor care nu ating dimensiuni mari. Compus: plevușca-de-baltă = peștișor foarte mic, cu trupul subțiat către coadă, avînd de-a lungul șirei spinării și pe burtă niște spini cu care se apără de peștii mai mari. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate, obscur, mărunt. Bietul Aghiuță! știa el de ce sta pitit pîntre plevușcă, măcar că era un drac și jumătate: bănuise ce-l aștepta. CARAGIALE, O. III 28.
!plevúșcă s. f., g.-d. art. plevúștii; pl. plevúști
plevúșcă s. f., g.-d. art. plevúștii/plevúștei; pl. plevúști/plevúște
PLEVÚȘCĂ s. (IHT.) 1. (Leucaspius delineatus) fufă, (rar) plevuică, (reg.) chișoarcă, fâță, pleavă, sârmă, sârmuliță. 2. v. albitură.
PLEVÚȘCĂ ~ti și ~te f. 1) Pește dulcicol de talie mică, cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți, având o dungă albastră-închisă pe părțile laterale. ◊ ~-de-baltă pește dulcicol de talie mică, cu corpul plat, având pe spinare și pe abdomen spini protectori. 2) Orice pește mărunt. 3) fig. Grup de persoane de mică importanță. [G.-D. plevuștii; Pl. și plevuște] /pleavă + suf. ~ușcă
plevușcă f. 1. peștișor mărunt; 2. fig. om obscur: plevușcă ridicată dintre negustorime. [Lit. pleavă de pește].
plevúșcă f. col. (poate dim. d. pleavă, dar maĭ probabil var. din pléviță 1). Un peștișor verzuĭ (leucaspius delineatus). Pleviță, albitură, pește mărunt: bĭata plevușcă adunată acolo = în vîrșă (Chir. VR. 8, 7-8, 51). Fig. Prostime, plebe, lume maĭ de jos; stătea pitit pintre plevușcă (Car. VR. 1909, 11, 209). V. chisagă și fîță.
PLEVUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Leucaspius delineatus) fufă, (rar) plevuică, (reg.) chișoarcă, fîță, pleavă, sîrmă, sîrmuliță. 2. albitură, baboiaș, caracudă, mărunțiș, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mărunt.)
plevușcă, plevuști s. f. om de rând, om neînsemnat / mărunt

plevușcă dex

Intrare: plevușcă (pl. -ște)
plevușcă pl. -ște
Intrare: plevușcă (pl. -ști)
plevușcă pl. -ști substantiv feminin