PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. -iță.

PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. -iță.

PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucei; placă de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, coveți etc.

pléviță (reg.) s. f., g.-d. art. pléviței; pl. plévițe

pléviță s. f., g.-d. art. pléviței; pl. plévițe

PLÉVIȚĂ s. v. albitură, baboiaș, caracudă, imortelă, mărunțiș, plevaiță, plevușcă, scoabă.

PLEVÍȚĂ ~e f. 1) Placă de metal care îmbracă capătul de jos al leucii carului. 2) Bucată de tablă cu care se astupă o crăpătură la unele vase (la albii, lighene etc.). /pleu + suf. ~iță

pléviță2, plévițe, s.f. (reg.) 1. plevaiță (v). 2. (cu sens colectiv) puieți și pești mărunți de orice specie; plevușcă.

plevaițe (plevițe) f. pl. Mold. Bot. măturici. [Derivat din pleavă: învelișul cilindric al plantei e format din numeroase bractee lânoase].

pleviță f. 1. placă ce îmbracă partea de jos a leucei; 2. pl. V. plevaițe. [V. plev (cf. bleav)].

1) pléviță f. col. (sîrb. bg. rus. piĭávica, lipitoare, saŭ sîrb. plivač, plovac, înotător, bg. plovec, rus. plovéc, fiindcă peștele mic înoată pe la suprafață și se vede. V. plevușcă). Bz. Plevușcă, albitură, pește mărunt.

2) pléviță și -váiță f., pl. e (cp. cu pleavă și plăvan). Trans. Tavnică.

3) pléviță, V. priviță.

privíță f., pl. e (sîrb. prevornica, id.). Ban. Olt. Bc. Traversă, spătează (la o loĭtră, la o scară, la un crîsnic ș. a.). – În Rț. príviță. Pe aĭurea, préviță și pléviță, feru care acopere partea de jos a leŭciĭ. (Cp. și cu plev).

pleviță s. v. ALBITURĂ. BABOIAȘ. CARACUDĂ. IMORTELĂ. MĂRUNȚIȘ. PLEVAIȚĂ. PLEVUȘCĂ. SCOABĂ.