pleură definitie

10 definiții pentru pleură

PLÉURĂ, pleure, s. f. Membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice. [Pr.: ple-u-] – Din lat., ngr., it. pleura, fr. pleure.
PLÉURĂ, pleure, s. f. Membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice. [Pr.: ple-u-] – Din lat., ngr., it. pleura, fr. pleure.
PLÉURĂ, pleure, s. f. Fiecare dintre cele două membrane seroase care căptușesc cele două părți ale cavității toracice și cei doi plămîni, la om și la unele animale. – Pronunțat: ple-u-.
pléură (ple-u-) s. f., g.-d. art. pléurei; pl. pléure
pléură s. f. (sil. ple-u-), g.-d. art. pléurei; pl. pléure
PLÉURĂ s.f. Membrană seroasă a plămânului. [< it. pleura, cf. fr. plèvre < gr. pleura – coastă].
PLÉURĂ s. f. membrană seroasă a plămânului. (< lat., gr., it. pleura, fr. pleure)
PLÉURĂ ~e f. Membrană seroasă care acoperă pereții cavității toracice și plămânii. [Sil. ple-u-] /<lat., ngr., it. pleura, fr. pleure
*pléură saŭ pléŭră f., pl. e (vgr. pleurá, coastă). Anat. Membrana seroasă care căptușește peptu pin ăuntru și învălește plămîniĭ. – Și plevră (fr. plevre, după ngr.).
-PLEURĂ „parte laterală, coastă”. ◊ gr. pleura „coastă, latură” > engl. -pleura, germ. id. > rom. -pleură.

pleură dex

Intrare: pleură (suf.)
pleură suf.
Intrare: pleură (subst.)
pleură subst. substantiv feminin
  • silabisire: ple-u-