pleu definitie

12 definiții pentru pleu

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, sb. pleh.
PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.
PLEU, pleuri, s. n. (Regional) Tinichea. Nescari linguri de pleu Să mănînce cu ele oleu. marlan, nu. 666. Un turn acoperit cu pleu (tinichea). RETEGANUL, P. I 16.
pleu (reg.) s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri
pleu s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri
PLEU s. v. cositor, plumb, staniu, tablă, tinichea.
PLEU ~uri n. reg. Foaie subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă, tinichea. /<ung. pléh, sb. pleh
pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.
pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).
pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLĂ. TINICHEA.
pléu, pleuri, (plev), s.n. – (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml.: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel, 1979). 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maramureșul de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA) < sas. plech, germ. Blech „tinichea” (Scriban).
pléu, s.n. – v. plev.

pleu dex

Intrare: pleu
pleu substantiv neutru