plesnitură definitie

12 definiții pentru plesnitură

PLESNITÚRĂ, plesnituri, s. f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [Var.: pleznitúră s. f.] – Plesni + suf. -tură.
PLEZNITÚRĂ s. f. v. plesnitură.
PLESNITÚRĂ, plesnituri, s. f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [Var.: pleznitúră s. f.] – Plesni + suf. -tură.
PLEZNITÚRĂ s. f. v. plesnitură.
PLESNITÚRĂ, plesnituri, s. f. 1. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomotul produs de anumite lovituri. Se întreba și el ce-o fi însemnând plesnitura aceea de degete. SADOVEANU, P. S. 37. Bozan simți o plesnitură în cap și durerea părea alta decît aceea pe care a simțit-o în clipa prăbușirii cu podul rulant. SAHIA, N. 37. Cînd ieșeam din- Focșani, răsărea luna; nici gură de surugiu, nici plesnitură de bici, dar cărucioarele mele fugeau ca năluca. GHICA, S. A. 52. 2. Crăpătură produsă într-un material, din cauza. presiunii, a variației de temperatură etc.
plesnitúră s. f., g.-d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúri
plesnitúră s. f., g.-d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúri
PLESNITÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. pocnitură, trosnitură. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seacă.) 4. izbitură, lovitură. (Simte o ~ pe obraz.)
PLESNITÚRĂ ~i f. 1) v. PLESNET. 2) Crăpătură rămasă pe suprafața unui material sau a unui obiect dur în urma plesnirii. [G.-D. plesniturii] /a plesni + suf. ~tură
plesnitură f. plesnet repetat.
plesnitúră f., pl. ĭ. Huĭet produs pin plesnire: se auzeaŭ plesniturile bicelor.
PLESNITU s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, spărtură. (O ~ prelungă a unui vas.) 2. pocnitură, trosnitură. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seacă.) 4. izbitură, lovitură. (Simte o ~ pe obraz.)

plesnitură dex

Intrare: plesnitură
plesnitură substantiv feminin
pleznitură